Abordez astăzi un subiect care este de multe ori trecut cu vederea atât de cei care ar trebui să beneficieze de avantajele legale, cât şi de autorităţile care au obligaţia de a promova şi acorda aceste avantaje. Din nefericire, astăzi sunt oameni în România care muncesc cu ziua, pe unde apucă, în orice fel de condiţii, fără forme legale, deşi această muncă nu îi protejează în niciun fel. Chiar dacă ştiu că este ilegal, oamenii spun că nu au de ales şi este singura lor şansă să câştige o bucată de pâine. În ceea ce priveşte munca la negru, legea este clară: “Constituie contravenţie şi se sancţionează astfel următoarele fapte:
e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată;
f) prestarea muncii de către o persoană fără încheierea unui contract individual de muncă, cu amendă de la 500 lei la 1000 lei (Codul muncii, art. 260)”.
O bună parte dintre cei ce lucrează fără forme legale au o meserie, sunt oameni de care societatea are nevoie. Sunt oameni care au avut cândva un loc de muncă sigur, dar pe care l-au pierdut din cauza modificărilor apărute în societatea noastră prin închiderea fabricilor şi prin restructurările din cadrul societăţilor comerciale din cauza crizei economice. Această categorie de meseriaşi preferă să presteze diverse activităţi remunerate, dar fără să fie autorizaţi. De multe ori, neexistând la bază niciun contract de prestări servicii, aceştia sunt înşelaţi şi nu îşi recuperează niciodată banii pentru munca prestată.
O soluţie pentru aceşti oameni care nu îşi pot găsi un loc de muncă în sistemul existent, de multe ori din cauza vârstei sau a percepţiei eronate a societăţii asupra lor, este legalizarea muncii prestate prin autorizarea ca persoană fizică autorizată (PFA), care, pe lângă statutul legal pe care îl conferă, asigură şi multe alte beneficii. Potrivit OUG nr. 44/2008, PFA este persoana autorizată să desfăşoare orice formă de activitate economică permisă de lege, folosind în principal forţa de muncă şi aptitudinile sale profesionale. Înfiinţarea unei PFA reprezintă o procedură simplă, astfel încât pot deveni persoane fizice autorizate cetăţenii români sau străini care au împlinit 18 ani, nu au săvârşit infracţiuni economice şi au pregătire profesională în domeniul în care vor să fie autorizaţi. Pentru a putea deveni PFA, trebuie să mergi la Registrul Comerţului şi să soliciţi înregistrarea şi autorizarea funcţionării. Este nevoie de un sediu cu drept de folosinţă şi o declaraţie pe propria răspundere că sunt îndeplinite condiţiile de funcţionare din punct de vedere al legislaţiei din domeniul sanitar, sanitar veterinar, protecţia mediului şi protecţia muncii. Subliniez câteva avantaje la înregistrarea ca PFA, cum ar fi:
* timpul redus de înfiinţare;
* costuri relativ reduse în cuantum de cca. 250-300 lei (faţă de 800 – 1.000 lei pentru deschiderea unei societăţi comerciale);
* fiscalitate minimă, ceea ce înseamnă că mai mulţi bani intră în buzunarul propriu şi mai puţini în cel al statului;
* ca PFA, nu se plătesc dividende, deci nici impozit pentru acestea, titularul având acces total la sumele încasate;
* deducerea proporţională a cheltuielilor cu utilităţile aferente locuinţei (dacă activitatea se desfăşoară la domiciliu);
* puţine documente oficiale;
* ţinerea contabilităţii în partidă simplă (deci nu este nevoie de contabil şi, în plus, se depune un număr redus de declaraţii fiscale);
* poate avea şi angajaţi;
* proces de desfiinţare simplu.
Cel mai mare avantaj pe care îl asigură autorizarea ca PFA este dat de faptul că titularul va beneficia de asigurare medicală şi de asigurare în sistemul public de pensii. Un alt avantaj al acestei autorizări este faptul că soţul sau soţia unei persoane fizice autorizate, dacă ajută la desfăşurarea activităţii, se poate asigura în sistemul public de pensii, de sănătate şi de şomaj, pe baza unui contract de asigurare socială. PFA-urile pot presta activitatea pe bază de contract încheiat între părţi, beneficiind astfel de protecţia legislaţiei atunci când între părţi apar litigii. Ceea ce-i sperie însă pe cei mai mulţi dintre aceşti oameni fără un loc de muncă stabil nu sunt nici paşii ce trebuie parcurşi pentru autorizare, nici potenţialele accidente pentru care nu au nicio acoperire, nebeneficiind de o asigurare medicală, ci taxele pe care trebuie să le achite către bugetul de stat: 16% impozit pe venit, 31,3% contribuţii de asigurări sociale (pensii) şi 5% pentru asigurarea la sănătate. Estimez că pentru scoaterea din zona subterană a economiei a peste 350.000 de cetăţeni este nevoie de măsuri care să încurajeze autorizarea persoanelor fizice. Astfel, va intra în categoria persoanelor ocupate un număr însemnat de cetăţeni, iar şomajul şi presiunea pe sistemul de asigurări sociale se va reduce. Vor creşte inevitabil bugetele sectorului de sănătate şi al asigurărilor sociale. Este necesară intervenţia noastră asupra legislaţiei care reglementează înfiinţarea şi funcţionarea persoanelor fizice autorizate, întreprinderilor individuale şi asociaţiilor familiale. Doar dacă vom reduce taxele prea mari pe care aceste persoane juridice trebuie să le achite astăzi către stat, vom reuşi să convingem pe cei care astăzi preferă să lucreze în condiţii de risc şi protecţie zero să intre în categoria celor care beneficiază de servicii de sănătate, pensie, şomaj şi altele. Aşadar, susţin că trebuie luate şi adoptate măsuri de încurajare a autorizării ca PFA a persoanelor care ştiu să practice o meserie, dar care, în mod paradoxal, nu îşi pot găsi un loc de muncă.
Deputat Cătălin DRĂGUŞANU
