0:00

Un anunţ neaşteptat făcut de ex-udristul Teodor Baconschi a stârnit o sinceră bucurie naţională. Nu, nu e anunţul despre banii ceruţi pentru locul presupus eligibil la europarlamentare. Contravaloarea mandatului nu impresionează pe nimeni, aceste cotaţii nu reprezintă o noutate. Cu adevărat interesante sunt abia incidentele când i se spune câte unui solicitant că banii lui nu-s buni sau că atârnă prea puţin. Anunţul mişcător e altul şi începe aşa: „Ideea e că am ieşit din politică. M-am îndepărtat prea mult de meseria şi de universul meu personal. Am nevoie să mă regăsesc. Nu pot deschide un alt capitol de viaţă dacă ecourile implicării mele politice nu se sting de tot”. Oare-l ţine? Dacă se răzgândeşte? În speranţa că nu revine, e de salutat că politica noastră se eliberează de o figură care, în ciuda unei educaţii şi instrucţii profesionale de excepţie, a făcut de râs diplomaţii de carieră şi afacerile externe de la o sfidătoare altitudine portocalie. N-avea rău de înălţime, nimic de la sol nu-i mirosea. Vrea să se regăsească? E marcat de distanţarea de meserie şi universul personal? Nicio problemă, să-i fie căutarea netulburată şi departe de viaţa politică. Iar de-o fi ca după un colţ să-l aştepte o ofertă de prostituţie intelectuală, e bine să aibă sticluţa cu agheazmă la el. Sigur cunoaşte efectele imediate ale apei sfinţite – ne-a reprezentat şi pe lângă Sfântul Scaun, nu doar la Paris unde s-a consacrat prin numărarea voturilor pentru Traian Băsescu.

În continuarea anunţului afirmă repede şi gingaş că a încercat, nu regretă şi nu acuză, adăugând apoi: „Cred că, dacă nu m-aş fi implicat, aş fi regretat mai mult şi m-aş fi simţit iresponsabil faţă de ţara mea”. Vestea bună rămâne, se reţine, nu a lăsat-o în suspensie. Regretele ne lasă reci, la fel ca faza cu responsabilitatea.

Plecarea lui Baconschi din viaţa politică e importantă, e sănătoasă pentru ţară, dar insuficientă. Geana de lumină abia ivită la capătul tunelului ticsit de politicienii care ne-au cotropit vieţile şi neamul în ultimii 10 ani, de ne-au vlăguit aproape de tot, nu are puterea să reanimeze nici speranţa. Eliberarea tunelului, în termeni ipotetici, rămâne o variantă. În acest sens, exemplul fostei vedete în blugi din afişele cu „Ridicăm România” (Partidul Mişcarea Populară) ar fi fantastic să fie urmat de cel care „împungea” din afişele cu „Schimbă-i cu FORŢA!”. E Mihai Răzvan Ungureanu de la Forţa Civică, nu altul. Însă e greu de crezut să-l tragă „aţa” de breaslă, ca fost ministru de tristă amintire al Afacerilor Externe (fără a mai aminti de Afacerea „Gojdu” şi alte nenorociri cunoscute).

Cum e puţin probabil să apucăm descongestionarea tunelului, începe să capete sens ocolirea acestuia. Un nou tunel ar avea proporţiile unui proiect naţional. Românii au resurse să-l susţină, să încerce încă o dată. Problema-i că nu scoate capul cineva credibil şi convingător să ni-l propună.

Viorel COSMA

Articolul precedentAsociația Ceahlăul 05 vrea marcă protejată
Articolul următorȘi ce echipă am avea …

1 COMENTARIU

  1. Evrik! Acum am inteles de ce nu vedem lumina de la capatul tunelului! S-au postat in klea ei toti intunektii straluciti in afacerile ome…pardon mon cher! Oneroase-am vrut sa zic!
    Romania trebuie ridicata! K pre au trantit-o toti …..? !Dar poate? Cine? Cand? Cum?….Politicienii au alte treburi mai importante decat interesul national!!!!!!!

Comentariile sunt închise.