De-o bucată de vreme, după ce s-o agitat lumea prin politichia de la noi cumătru s-o trezit că se impune să se pune o seamă de întrebări. Și-o început. Că cine o să conduce peneleul, cum o să se pupe cu pedeleul, că cine o să conduce filiala lui Tăriceanu dacă actualu șăf de la peneleu face pasu, că cine o să aibe curaj să o însoțească pe doamna Nuți la campanie dacă o început să ia șuturi cu dedicație. Noi l-am liniștit pe moment cu răspunsul pe care-l aveam de mai de mult, reșpectiv pesedeul, cumătre!
În fotbalu de la noi cine spune că vremea cooperativei o apus odată cu tata Jean la Jilava, credem că trebe să se ducă la cursuri cu șoimii patriei. Că nu mai departe, după meciu cu echipa milițienilor, multă lume s-o întrebat cine o dat telefonu și mai ales cine l-o primit. Luat la rigoare, părerea generală o fost că punctu trebuia luat, fapt care s-o și întâmplat. Acuma nouă nu ne pare rău, că-i un amărât de punct, dar nu pricepem de ce trebe să dăm la alți și să ne zbatem să ieșim cu fața curată la final de campionat. Dar nu te bui cu ochiu necuratului, recte bănetu.
Ne-am uitat în istoria recentă ca să videm ce s-o ales din moșmandele unui fost șăf de la cejeu, care o avut aceleași consecințe ca și o frecție cu carmol la o proteză de lemn de fag uscat. Toate parcheturile care l-o cercetat, toate instituțiile cu trei litere l-o scos basma curată, ceea ce ne-o dus cu gându, că ori foncția omului e absolut puternică, ori cei ce l-o scuturat îs foarte bicisnici la instrumente. Dincolo de răspunsul afirmativ la ambele, am dedus că toți ceilanți care acuma-s pe la temperatură constantă, de prin alte județuri, nu au avut o pregătire similară domnului fost șăf de la cejeu de la noi. Mare om!
