După unele scrieri, azi s-ar împlini 130 de ani de la naşterea lui Gavriil Galinescu, dirijor, profesor, folclorist, muzicolog şi compozitor, în zona Hangului. Zicem „după unele scrieri” pentru că data naşterii lui este destul imprecis stabilită. Se știe sigur că anul e 1883. Ziua… Ei bine, ”Enciclopedia României”, a lui Lucian Predescu, îi consemnează naşterea la 31 decembrie, ”Dicţionarul…” lui Constantin Prangati și ”Calendarul…” lui Constantin Tomşa vorbesc de 16 decembrie, o altă sursă recentă, dar electronică, de 25 decembrie, iar Teoctist Galinescu, în ”Ţara Hangului”, pomenește 15 decembrie, dată consemnată şi de profesorul Traian Cicoare, de a cărui acribie nu ne putem îndoi. Venind de la un apropiat al compozitorului, cel care a fost Teoctist Galinescu, ziua de 15 pare a fi cea mai plauzibilă.
După absolvirea Seminarului Teologic „Veniamin Costache” din Iaşi a studiat la Conservatorul de Muzică şi Declamaţiune din Bucureşti şi la Universitatea din Bucureşti. S-a perfecţionat la Leipzig, apoi la Viena (muzică psaltică). A fost dirijor la Societatea corală „Doina” din Bucureşti, profesor de muzică vocală la Şcoala normală „Spiru Haret” din Buzău, la Gimnaziul de băieţi din Hangu şi Liceul „Alexandru cel Bun” din Iaşi, profesor de teorie la Conservatorul din Cernăuţi, profesor de dirijat coral la Academia de Muzică şi la Conservatorul „G. Enescu” din laşi. Este licenţiat în drept din 1909, iar din 1929 membru al Societăţii Compozitorilor Români.
A fost ultimul primar al Hangului înainte de 23 august 1944. Nu a fost membrul niciunui partid politic. A compus creaţii simfonice, corale, de scenă, camerale, vocal-simfonice. Este autorul a numeroase manuale didactice de muzică pentru elevi. Compozitorul a trecut în eternitate în ziua de 10 iulie 1960, la Durău, locuinţa sa din Hangu fiind acoperită de lacul de acumulare.
O amintire din cele câteva luni, cât a fost primar, ne este povestită de Teoctist Galinescu: «În primăvara anului 1944 a fost o mare revărsare de ape din topirea zăpezilor. Prefectul de Neamţ, colonelul Teodorescu-Darie a venit la primărie să evalueze pagubele. Întâmplător era la primărie şi profesorul Gavriil Galinescu, care l-a apostrofat pe prefect, atrăgându-i atenţia asupra măsurilor ce trebuiau urgent luate. Prefectul, încântat, i-a solicitat profesorului să ia funcţia de primar. Fără mofturi, Galinescu a primit, iar prefectul l-a numit pe loc. Noul primar a convocat o mare adunare a oamenilor din comună, le-a spus în ce calitate i-a chemat şi, atrăgându-le atenţia că ruşii ameninţau cu ocuparea ţării, iar de la stat nu se putea aştepta la ajutoare, le-a spus că trebuie să pună mână de la mână, să se gospodărească singuri. A explicat ce este de făcut. A repartizat oamenii pentru diferite lucrări. S-au adus din pădure brazi, s-au confecţionat căsoi, ce au fost umpluţi cu bolovani de râu pe o lungime de 250 de metri, peste care s-a nivelat şi s-a făcut drumul din Gura Hangului spre biserică. Cei cu căruţe au cărat balast şi-au prunduit toate uliţele satului. Prin iulie, când oamenii începuseră să facă fânul, Galinescu a ieşit în Gura Hangului să solicite oamenii să iasă la treabă, dar majoritatea au spus că au treburi în gospodărie. Luni dimineaţă, primarul, însoţit de şeful de post şi jandarmi, a trecut să viziteze cârciumile din Gura Hangului şi le-a găsit pline de beţivi, tocmai cu cei care spuseseră că au treburi în gospodărie. I-a invitat afară, i-a încolonat şi, cu muzica în frunte, cântând „Deşteaptă-te române”, i-a condus la primărie, unde au fost repartizaţi pe lucrări».
Nicolae SAVA
