Lansarea de la Piatra Neamţ a candidaţilor PNL pentru Parlamentul European, eveniment marcat şi în contul Regiunii Nord-Est, a readus în prim-plan – pe viu, alături de preşedintele Crin Antonescu – personalităţi consacrate ale partidului. Pe lângă ele, figuri necompetitive. Încurajarea şi încrederea în electoratul nemţean, subliniate cu anticipaţie de senatorul Eugen Ţapu, au fost mai degrabă implicite (prin găzduire), decât explicite. În alte ocazii, se puncta pe jalea românilor cinstiţi dintr-un judeţ cu totul nefericit şi prăbuşit din cauza caracatiţei politice fără frontiere de partid.
Din şirul vorbitorilor, doamnele de forţă (Norica Nicolai şi Renate Weber) au confirmat, prin consistenţa şi claritatea mesajului politic, un standard de calitate şi profesionalism cu totul străin eurocandidatului botoşănean Mihai Ţurcanu, cel care abia citea cuvintele de pe o coală de hârtie. Spectaculoasă, pe fondul mizei europene, a fost prima doamnă a partidului, Adina Vălean. Într-un discurs un pic cam lung, a explicat cum e să contezi, să fii respectat şi apreciat pentru ce faci la Bruxelles şi Strasbourg, ca europarlamentar român, fără a avea însă notorietate în ţară. Tragicomic a fost efortul lui Varujan Vosganian. Născut la Craiova, căuta certificat de moldovean, altul decât prin veşnica pecete pusă de romaşcanul Sorin Ovidiu Vântu, atât pe el, cât şi pe fosta Uniune a Forţelor de Dreapta.
Rescrierea istoriei l-a atins inclusiv pe Romeo Stavarache, primarul Bacăului. Vorbea despre liberalism de parcă nu ştie în ce laboratoare şi din ce combinaţii politice a fost propulsat de Grupul de la Bacău pe filieră umanisto-voiculesciană. Pe o altă filieră, ce ţine de relaţia personală cu fruntaşul liberal Mihai Voicu, a fost prezentă candidata Claudia Benchescu, blonda ocupantă a locului rezervat iniţial actorului Mircea Diaconu. A zâmbit şi n-a vorbit, deşi multă lume era curioasă ce-ar putea articula.
Preşedintele Antonescu şi-a făcut oarecum numărul consacrat. A spus, printre altele: „România puternică nu înseamnă familia Ponta-Sârbu și mai puternică. România puternică înseamnă un stat capabil să-și servească cetățenii care plătesc impozite și care muncesc în această țară.
România puternică înseamnă un stat capabil să fie santinela libertății, aici la granița de Est a NATO și a Uniunii Europene. România puternică înseamnă un stat capabil să-i ajute pe frații de peste Prut în drumul lor către libertate. Sunt frații noștri, sunt moldoveni și ei, ca și noi, sunt români.
România puternică înseamnă un stat în care nimeni, europarlamentar în numele acestei țări, să-și permită să spună public că le va arăta românilor cum e să se simtă minoritate. Asta nu se poate nicăieri în România.
România n-are nevoie nici de un prim-ministru care-și plânge prefăcut de milă și care nu știe dacă mai continuă sau se retrage. Se retrage, ne spune Dragnea, departe de tumultul politic, să se odihnească. Unde? La Cotroceni. Dar ce e la Cotroceni, azil, sanatoriu, casă de vacanță?
România n-are nevoie de un președinte care să fie acolo la odihnă. România n-are nevoie de un președinte marionetă a domnilor baroni. România are nevoie de un președinte puternic, așa cum are nevoie de un prim-ministru puternic, de un Parlament puternic, toți aceștia servind un cetățean puternic. La acest cetățean, care vă apare uneori sub chipul cel mai modest, sub chipul unui om necăjit, sub chipul unui om care prin Moldova mai spune la propriu și săru’ mâna, la acest cetățean vreau să mergeți în fiecare zi. Vreau să nu disprețuiți pe nimeni. Vreau să înțelegeți că în fiecare din acești oameni e o fărâmă din puterea pe care o cerem și din puterea pe care trebuie s-o avem pentru a face România puternică, pentru a face România cu adevărat liberă, prosperă și demnă”.
Din uralele celor peste 4.000 de participanţi din Bacău, Vaslui, Iaşi, Suceava, Botoşani şi Neamţ, Crin Antonescu a acceptat şi a confirmat înscrierea pentru titularizare prin vot la Palatul Cotroceni, la preşedinţia ţării.
Câteva ceasuri mai târziu, a cotit-o. Ca din joben, parcă împotriva elanului moldovenilor de Nord-Est, a anunţat că PNL va ţine un congres extraordinar după europarlamentare pentru a desemna candidatul la preşedinţie. Cu puţin timp în urmă, se vehicula proiectul altui congres, mai grav, care să umble la statutul partidului spre a consfinţi mutarea oficială a liberalilor români la Partidul Popular European. Era şi este o cale interesantă de unificare a dreptei politice româneşti cu presiuni externe. Pe statut de partid vorbind, într-adevăr, Antonescu are nevoie de susţinerea exprimată prin vot în cel mai înalt for, în congres. Ce-a fost în defuncta familie a USL, e depăşit. Calea limpede a liberalilor este blocată tocmai de jobenul încăpător al lui Crin Antonescu.
Viorel COSMA
