Ce s-a scris, ce s-a imaginat până acum despre contopirea gheboasă între PNL şi PDL va fi cu certitudine întrecut de realitate. Trecerea zilelor şi comedia politică dusă agresiv din reprezentaţie în reprezentaţie au luminat şi pe ultimii naivi. Liberalismul şi creştinismul sunt condamnate să rămână penibil izolate în titulatura pretinsă de dreapta. Ce-o fi fost în sufletul veteranilor liberali când l-au auzit pe Gheorghe Flutur anunţând că produsul rezultat din contopire are un program fixat pe ore şi minute, pentru zilele rămase până la alegerile prezidenţiale? „Aviarul” a scos vioi capul pe piaţă şi pe cap ne stă până s-o găsi cineva să pună jordia pe el. Demonstraţia de tupeu s-a văzut la televizor. Fără nicio reţinere s-a anunţat că această forţă politică este total ruptă de trecutul comunist. Serios? Dar PD-ul care s-a luat cu PLD, după ce aceştia au încercat să distrugă PNL, nu din FSN provine? N-au limite, n-au jenă. Îi trage tribuna, îi trage microfonul de te miri că nu-şi instalează un cort pe scenă şi nu dorm cu microfonul în braţe. Personajele acelea inglorios de penibile şi foarte periculoase din vremea bocizării României, taman cele ce-au terfelit şi pervertit orice le ajungea în raza de acţiune, au renăscut, vin cu alte acte de naştere. Pretenţiile le emană din priviri. Pupăturile mincinoase le vin de minune. Nu s-au născut încă unii în stare să îi întreacă pe aceşti PDL-işti hârşiţi în rele.
Fiind o zi de care ne vom aminti multă vreme, era greu de crezut că Monica Macovei nu va încerca să se dea în spectacol, că tot e atinsă de oarece visuri de candidaturi. A avut ghinion – chiar ai ei, la Convenţia extraordinară a PDL, n-au lăsat-o să vorbească. Într-un târziu şi-a postat gândurile în reţeaua aia minune de socializare. Zice Macovei, printre altele: „Noi nu trebuie să pierdem nimic din ceea ce am câştigat prin multe bătălii: stat de drept, justiţie independentă, instituţii funcţionale, România în Uniunea Europeană. Noi ne păstram convingerile şi valorile. Noi nu le schimbăm. Ar fi un mare câştig ca noua construcţie să preia ceea ce noi am câştigat pentru ţară prin fapte ireversibile, prin dovezi, şi nu prin vorbe şi cuvinte pe hârtie”. Obsesia asta cu bătăliile e îngrijorătoare. Blaga, Flutur sau Sulfina noastră rareşistă aproape că se întrec în intonaţii când turuie despre bătăliile lor. Care bătălii? Cu cine, mă rog, s-au bătut? Şi ce mari minuni a săvârşit armia de la PDL pentru a consacra România în Uniunea Europeană? Vorbeşte apoi de păstrarea convingerilor şi valorilor. Adică de perseverenţa tipică unui partid născut contra naturii, partid ce nu pricepe de ce a tot luat bătăiţă la alegerile de orice fel din 2012 încoace. În final, Macovei nu se abţine şi evocă nişte câştiguri din fapte ireversibile. Merita să scape la microfon. Să vedem cine-o aplaudă. Cât despre ireversibilitate, situaţia e invers. Noroc că multe nenorociri implementate de boci şi ungureni n-au fost ireversibile, că azi ne închinam la biserici vopsite în portocaliu.
Macovei atinge culmile aberaţiei câteva rânduri mai încolo. Spune că trebuie să avem încredere în ceea ce vor oamenii şi să îi întrebăm. Fantastic! Au întrebat când au ras salariile şi pensiile, când au umflat TVA-ul? Dar când Videanu şi Udrea se ţineau de vrăji guvernamentale? Având treabă cu încrederea, viitorul şi valorile, revine natural la bătălii şi spune că nu va fi de acord ca „bătăliile pe care le-am dus împreună să devină inutile”. Că singura mare bătălie a fost cea dusă împotriva românilor, că românii au încercat să scoată PDL din istorie, dar ni-l aduce PNL înapoi, deja e banal, se ştie şi se ştie degeaba.
Viorel COSMA
