Sfârşitul lunii iunie parcă a fost ieri. Nu le ajungeai la nas peneliştilor din primele rânduri nici cu pile şi relaţii. Aerul superior abordat ţinea loc de combustibil să le propulseze candidatul la Cotroceni. Cele două congrese, unul extraodinar şi unul ordinar, ţinute în cascadă sub o presiune teribilă, m-au făcut să scriu atunci că disciplina liberală nu ţine loc de unitate. În perioada ce a urmat, teritoriul liberalismului a fost marcat în mai mare măsură de lansarea Partidului Liberal Reformator decât de inventarea Alianţei Creştin Liberale şi aproape că n-a fost săptămână să nu fim tamponaţi de isprăvile peneliştilor, isprăvi prin care se făceau de râs de parcă-i mituia un duh rău. Războiul din PNL Neamţ (cu ale sale culise) şi prostiile în serie bifate de Iohannis au furnizat suficiente subiecte, deşi ar fi trebuit ignorate după mintea şi orgoliile unor figuri locale.
Şi a venit ziua când nici disciplina nu foloseşte la nimic. Oare ce-au avut în cap? Uitaseră de primarul Dănuţ Bădău de la Pucioasa şi contestaţia depusă de el la Tribunalul Bucureşti? Au fost siguri că scapă? Iată, au încasat-o într-un mod eminamente prostesc! Se vede treaba că, îmbătaţi de planuri, nu de succes, au uitat să crească în partid un omolog de-al lui Octav Cozmâncă. Lui nu i se întâmpla să-i fie trântit statutul partidului.
Ruşinea certificată de Tribunalul Bucureşti poate fi combătută la Curtea de Apel Bucureşti. Decizia de acolo, indiferent care va fi, e finală. În aşteptare, s-au reactivat câţiva liberali din PNL care amintesc că ei semnalaseră din timpul congreselor că vor fi probleme. Degeaba însă, atunci a funcţionat tăvălugul disciplinei de partid. E perfect posibil ca în câteva zile să aflăm că statutul e în regulă, că tot ce s-a decis ulterior pe baza lui e perfect valid. Dar rămâne, cu îngăduinţă excesivă, amatorismul unui partid cu pretenţii. Nu au produs un simplu document superficial, vulnerabil în faţa unei instanţe de judecată – ei s-au jucat cu a doua carte de căpătâi – după doctrină – a partidului.
Nişte unii au prins a vorbi despre conspiraţii, iar alţii dezgroapă episodul cu PDL, care uitase să treacă pe la Tribunal în termenul prevăzut de lege, cu ani de zile în urmă, să depună documentele convenţiei lor naţionale. Sunt în greşeală şi unii, şi alţii. Un partid matur, responsabil rezistă în faţa conspiraţiilor, cu excepţia situaţiei când face parte din conspiraţie. Apoi, dacă Tribunalul Bucureşti a tolerat cândva un abuz al partidului portocaliu, nu înseamnă că toţi judecătorii sunt slugi politice. Delicat cu totul pentru PNL este că nu pot exagera cu această istorie împotriva partenerilor actuali. Desigur, parteneri e un fel de-a zice, căci şi alianţa e sub semnul întrebării.
Dintre toate consecinţele de moment, una singură e resursă de distracţie fără restricţii. S-au chinuit cât s-au chinuit cei din PNL să treacă la Partidul Popular European, jertfindu-se şi pe altarul promovării soţiei lui Crin Antonescu, dar Tribunalul zice că au rămas la Alianţa Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa. Acolo îi aşteaptă europarlamentarul Norica Nicolai. Are tot dreptul la o porţie sănătoasă de râs. Ea nu s-a făcut de ruşine.
Viorel COSMA
