Un cetitor, destul de hâtru dupe scris, ne întreabă dacă există vreo legătură forestieră între trandafirii din sigla partidului din care face parte un nene destul de mediatizat la noi și cei din ocoalele silvice, pe care i-o plantat firma care le-o modernizat. Din ce știm noi, zilele astea se lasă cu controale la părțile moi prin cele ocoale silvice, dar nu avem de știre despre roze, ci doar despre nenea influent den pesedeu și firma care-o făcut lucrările, despre care zice lumea că se iubesc în taină, deci nu pe hârtii, firma fiind de genul feminin.
În parcarea cejeului de la noi, un dom dereftor de la cei ce ne vând apa la preț de șpriț și-o pus agregatu din dotare de-a curmezișu, că nu mai putea să iasă alte mașini decât pe sus. Rugat să fie milos și să pună mașina altfel, dom dereftor, altminteri învingător în concursuri pe post fără concurență, i-o zis celui ce l-o atenționat, dacă știe că el e director. Omu o zis că da, că d-aia nu l-o legitimat. În consecință, dom dereftor o pornit mașina bășicat, o ridicat brusc chicioru de pe ambreiaj și-o pornit lăsând urme de cauciucuri, că doar nu le plătește el. De unde am dedus că-i mare lucru să poți să zbori, pentru că pe jos dacă întâlnești soferi directori e probleme cu parcarea și cu bunu simț
E o vorbă pe la noi, că de unde nu-i, nici Cel de sus nu cere. Asta teoretic, pentru că în praxă la o soțietate aflată într-o insolventă vecină cu falimentu, dacă nu obține un credit pentru a-și plăti datoriile ori nu vinde ceva din bunurile orașului ca să se dreagă, vin tot felul de fundății care pleacă cu bani. Acuma, noi nu pricepem cine le trimite la oamenii ăștia insolvenți și mai ales, de unde scot banu de dat, că dupe ce zic la cei din jur, mai că n-ar avea după ce bea apă de la robinet. Unii zice că ar fi prins peștele de aur, dar are numai o dungă mică. Hmm …
