0:00

Dacă se apropie alegerea prezidentului națiunii, musai că lumea se agită, mai cu seamă dacă un candidat își anunță apariția în teritoriu. Este cazul omului de la pesedeu pentru Cotroceni, despre care s-o zis că vine, dar … nu mai vine. Susținătorii de pe la noi s-o dat peste cap să face rost de protocol, care mai din care s-o îngheuit să deie câte ceva ca să se puie bine cu viitorul prezident (…). Acuma, dacă omu n-o venit, protocolu o rămas în aer și contributorii cu buza umflată, că nici pe candidat nu l-o văzut, dar nici pe banii care i-o dat. Ceva ne face să credem că o fost adăpostiți în oarece șosete, în caz că-i caută cineva cu îndărăt.

 Un șpionete den primăria de la noi i-o șoptit la urechea internă a lui cumătru din dreapta cu perciunii până la gumari, că instituția plătește și acum pază și protecție pentru Curtea Domnească, în condițiile în care proiectu e gata și pus la arhivă, bașca cei în drept, numiți beneficiari, o recepționat lucrarea, deci e-n parohia lor. De unde am tras de concluzie cu cumătru pomenit, că musai o uitat cineva să șteargă treaba asta din lista de cheltuieli a primăriei, ori s-o antamat între timp un nou contract de care nu avem știință. Dacă transparența instituției permite, cu siguranță o să videm oarece docomente pentru treaba asta. Dacă n-or fi și docomentele la fel e transparente.

 Judecând la rece, un post de derector este o slujbă de care, oricine ar fi ține de ea cu orice preț. Nouă ni s-o aprins niște becuri când am auzit despre un nene care o dat o sută de mii de coco, ca să–și păstreze scaunu. Înainte de întrebarea cui i-o dat suma asta, realizați că o avut de unde, deci postu permite o anumită relaxare finanțiară. Pe de altă parte, e destul de greu de dovedit treaba asta, pentru că o seamă zice, că dacă crapă pe sticlă povestea, mare lucru dacă nu rămânem păgubiți de un ales cu stea în frunte, adică bimbaș. De asta noi opinăm că totul o să se bage supt preș, că banu trebe să circule, mai mult, dacă omu o avut o sută, sigur mai are încă una pentru zile negre-n ceru gurii. Deci e ceva normal.

Articolul precedentBurlacu, un Higuita al Neamțului
Articolul următorNeaşteptându-l pe Tatulici